„Toate… într-o ceaşcă de cafea!” este un spectacol special de la Galați, în regia lui Eugen Făt, în care protagonistele sunt cinci mămici, care activează în viața reală în alte domenii.

Spectacolul „Toate… într-o ceaşcă de cafea!” jucat de cinci femei FOTO: Arhivă Personală

Regizorul spectacolului este Eugen
Făt, „părintele spiritual” și coordonatorul grupului  format din cinci femei din Galați, cinci mame: Maria, Alina, Carmen, Mirela, Roxana. Cum au descoperit dragostea pentru teatru, care sunt trăirile atunci când urcă pe scenă și cum se împart viața de mamă, cu cea profesională și cea de teatru, aflăm chiar de la protagonistele piesei „Toate… într-o ceaşcă de cafea!” 

Carmen are 43 de ani, are doi copii și lucrează în domeniul bancar de
peste 20 de ani. Ea este și cea care a scris textul.

„Dacă prima piesă <Gura lumii> (lansată în 2022) a fost o comedie
relaxată de la început până la sfârșit, a doua piesă <Toate…într-o ceașcă de cafea> este o piesă de transformare, în care personajele transmit prin toți porii faptul că: schimbarea înseamnă
durere și trebuie să înfrunți ceea ce ești, ce simți și cum gândești; întotdeauna
este vorba despre noi, nu ceilalți ne iau din identitatea noastră; în spatele
măștii pe care o arătăm lumii stă povestea reală, autentică a fiecăruia, pe
care nu o afișăm”, susține Carmen Ghelase.

Carmen: Fascinată de scenetele cu Arșinel și Stela

Marea dragoste pentu teatru a început din copilărie, atunci când
urmărea cu admirație scenetele marilor actori Arșinel și Stela.

„Încă
din copilărie am fost fascinată de modul în care actorii transmit emoții si mesaje
puternice. Îmi amintesc de scenetele cu Arșinel și Stela, de exemplu, pe care
le reproduceam cu sora mea, în cadrul reuniunilor de familie. Sunt memorabile
aceste reprezentări puse în scenă cu umor și multă creativitate! Cu siguranță
că aceste experiențe timpurii au fost inspiraționale pentru mine si m-au
determinat sa explorez lumea teatrului și să-mi dezvolt pasiunea pentru
domeniul artistic. Joc teatru, scriu piese de teatru ( și nu numai), dar fac și
canto ( particip la festivaluri/ spectacole). Pasiunea pentru muzica își are rădăcinile în familia mea extinsă, cu un bunic din partea tatălui care a fost sursa de
inspirație pentru mine.  De asemenea,
pasiunea pentru dans este de la părinții mei”, spune Carmen Ghelase. 

Imaginea 1/10:
Spectacolul „Toate… într-o ceaşcă de cafea!” jucat de cinci femei FOTO: Arhivă Personală

Cum se împart lumea teatrului și cea a industriei bancare, aflăm
tot de la Carmen: „Aparent, sunt lumi diferite, dar acestea coexistă armonios în
accepțiunea mea. Teatrul, muzica, dansul sunt surse de energie, creativitate și
echilibru în viața mea, iar activitatea bancară mă provoacă zilnic întrucât
relaționez cu oameni cu temperamente diferite și din sectoare de activitate
diverse. Cifre, note muzicale, pasi de dans, arta comunicării, negocieri,
emoții, conexiuni, etc… vedeți… cum se leagă?”

Alina: Îmi place să învăț și să mă dezvolt permanent

Alina Monga are 42 de ani, este mama a doi copii și activează în
industria farmaceutică de aproape 19 ani. „Am fost dintotdeauna o
persoană care face multe lucruri, ca hobby-uri sau pentru dezvoltare personală,
de la dansuri, fotografie, la cursuri de tot felul. În concluzie, îmi place să
învăț și să mă dezvolt permanent. Oportunitatea teatrului mi-a apărut în gând
în timp ce îmi duceam copilul la cursul de Teatru susținut de Eugen Făt. Și atunci
am tot început să-l întreb dacă nu va organiza și pentru adulți si, chiar înainte
de pandemie, a luat hotărârea să o facă. Am legat o frumoasă prietenie cu Maria,
Mirela, Carmen și Eugen încă de la prima piesă, apoi ni s-a alăturat Roxi si
iată-ne un grup frumos, închegat, în care ne sfătuim și în alte direcții la
nevoie”, susține Alina.

Mirela: Emoțiile trăite, povestea pe care o trăim este extraordinară! 

Mirela Vasile este mamă, lucrează în domeniul resurselor umane
și este mare iubitoare de povești, „crescută cu povești nemuritoare de Petre Ispirescu
sau inventate și reinventate”.

„Îmi place să înțeleg oamenii, să îi accept și să îi respect cu
diversitatea sentimentelor lor. Îmi plac dramele biografice scrise sau
ecranizate, le găsesc că fiind foarte motivaționale.  Teatrul a aparut în viață mea când mi-am
înscris copilul la cursurile de dezvoltare personală ale regizorului Eugen Făt.
Înainte eram doar spectator la teatru, dar apoi mi-am dat seama că Eugen oferă
o oportunitate mare de dezvoltare personală reală.  Îmi spuneam în sinea mea: tu îți dai seama că
prin teatru poți trăi atâtea povești câte ți-ai imaginat, că poți spune atâtea
povești câte ai ascultat? Și atunci am știut că vreau să trăiesc personaje și
să transmit mesaje”, mărturisește Mirela. 

Astfel, încet, încet s-a închegat trupa, au crescut împreună, s-au
acceptat, s-au înțeles și și-au dedicat mult din timpul liber. 

„Nu e deloc simplu pentru că ne întâlnim după orele de serviciu
sau la sfârșit de săptămâna, iar pentru repetiții am renunțat uneori la
întâlniri cu prietenii, timp cu familia, ieșiri în excursii. Dar emoțiile
trăite, povestea pe care ne-o creăm și trăim este extraordinară. Mulțumesc
Roxana, Maria, Alina, Carmen, Eugen! Mulțumesc și celor care ne-au oferit din
timpul lor să ne asculte și să ne susțină!”, mai spune Mirela.

Maria: Am descoperit un mediu primitor, în care am putut să îmi exprim creativitatea

Maria Buhociu are 37 de ani, este mama a doi copii și lucrează
în domeniul proiectelor cu fonduri europene. La vârsta de 35 de ani a început
să urmeze cursuri de teatru. 

„Înainte, însă, am fost
ocupată în principal cu activitățile copiilor, fără să îmi găsesc timp pentru
hobby-urile mele. Intrând în lumea teatrului, am descoperit un mediu primitor,
în care am putut să îmi exprim creativitatea și să mă dezvolt sub îndrumarea
lui Eugen și a colegelor mele: Carmen, Mirela, Alina și Roxana. Interpretarea
rolurilor și exprimarea scenică au devenit aspecte esențiale pe care le-am
cultivat. Cu o carieră în administrația publică din Galați, unde mă ocup de
proiecte cu fonduri europene, profesia și pasiunea mea pentru teatru reprezintă
două extreme ale vieții mele, care se completează reciproc și mă susțin în
momentele dificile. Îmi doresc să fiu un model pentru copiii mei, încurajându-i
să își urmeze propriile pasiuni. Prin
urmarea propriei mele pasiuni, vreau să le arat că este important să își urmeze
visurile și să își descopere interesele”, spune Maria. 

Ruxandra: Am învățat să-mi exprim emoțiile și să-mi descopăr încrederea în sine.

Ruxandra este profesor de engleză. Întâlnirea cu actoria s-a produs într-un mod neașteptat. Spune despre ea că este o persoană timidă, iar „actoria a devenit mai mult decât o simplă activitate, a devenit un vehicul pentru propria creștere personală”.

„În timp ce îmi însoțeam copilul la cursuri de
dezvoltare personală, am auzit despre un grup de mămici care făceau curs de
actorie. Deși la bază, sunt un profesor de engleză, viața m-a dus pe un drum cu
totul diferit, activând într-o corporație, departe de lumina scenei și emoțiile
pe care le oferă interpretarea. Cu toate acestea, m-am decis să mă alătur
grupului de actrițe, pentru a descoperi noi aspecte ale propriei mele
personalități. Inițial am simțit o combinație de teamă și curiozitate. Alături de Mirela,
Carmen, Maria, Alina și Eugen, am început să-mi depășească temerile și să-mi
descopere vocea interioară. Prin interpretare, am învățat să-mi exprim emoțiile
și să-mi descopăr încrederea în sine. Fiecare replică rostită a fost un pas
înainte către descoperirea unei noi versiuni ale mele – mai îndrăzneață, mai
liberă și mai sigură pe sine. Uneori cele mai mari descoperiri personale pot să
vină din cele mai neașteptate surse”, mărturisește Ruxandra Lucuța.

Regizorul Eugen Făt: „Au avut de câștigat pe toate planurile“

Despre spectacolul „Toate…într-o ceașcă de cafea” am aflat mai multe detalii de la regizorul și coordonatorul grupului Eugen Făt. „Un spectacol foarte, foarte solicitant din punct de vedere
interpretativ. Cu Mirela, Carmen, Maria și Alina lucrasem și înainte spectacolul
<Gura lumii> și știam <cât pot duce> doamnele, de aceea la
<Toate într-o ceașcă de cafea> am ridicat miza și am pus accentul pe
actorie mai mult decât pe celelalte aspecte. Și înclin să cred că
<botezul> lor scenic a fost de fapt cu acest spectacol. Grupului nostru i
s-a alăturat și Roxi care cumva a avut de recuperat din mers experiența
dobândită de fete cu celălalt spectacol, dar s-a integrat perfect și a făcut
față presiunii impuse de mine. 

Pentru cele cinci doamne a fost o experiență covârșitoare, deoarece au făcut eforturi mari pentru acest spectacol (am lucrat doi ani la acest proiect, după orele de serviciu și îndatoririle de-acasă de soții și mame), au ieșit foarte mult din zona lor de confort, s-au expus public cunoscându-și și asumându-și toate riscurile aferente unui astfel de <experiment>”, dezvăluie regizorul Eugen Făt.