Expertul
în securitate Marius Ghincea, de la Syracuse University, și
generalul (r) Virgil Bălăceanu, omul care a reprezentat România
la Comandamentul NATO de la Bruxelles, susțin că suntem datori să ajutăm
Ucraina, dar trebuie să apărăm și interesele țării și să obținem,
la rândul nostru, garanții de securitate din partea SUA și sprijin
financiar european pentru industria de apărare.

Sistem Patriot în Polonia FOTO Profimedia

România
va oferi Ucrainei un sistem Patriot, decizie care va fi luată de
Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Decizia provoacă
dezbateri intense, iar Federația Rusă a profitat pentru a lansa noi
amenințări la adresa României. Ce de făcut?

„Adevărul”
a încercat să găsească un răspuns la această provocare și a
apelat la un expert în securitate recunoscut și la unul dintre cei
mai apreciați generali români.

Au acceptat provocarea expertul în
securitate Marius Ghincea, de la Syracusse University și Institutul
Universitar European din Florența, și generalul (r) Virgil
Bălăceanu, omul care a reprezentat România la Comandamentul NATO
de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaţionale din
Sud-Estul Europei, iar în prezent este președinte al Asociației
Ofițerilor în Rezervă din România.

Ce am putea obține în schimbul donării unui sistem Patriot

Marius
Ghincea spune că o decizie a României de a trimite un sistem
Patriot nu reprezintă un casus belli, chiar dacă Rusia a transmis
deja amenințări directe. În schimb, subliniază el, România poate
și trebuie să-și urmărească și propriile interese, ajutând în același timp Ucraina.

„Am
putea cere o varietate de lucruri în schimbul sistemului Patriot.
Evident, putem cere ca SUA sau alți parteneri occidentali să ne
ofere la schimb alte sisteme antirachetă, pe modelul acordurilor
prin care au fost trimise tancuri sovietice din Europa Centrală în
Ucraina. Alternativ, România ar putea include transmiterea
sistemului Patriot către Ucraina într-un calcul de negociere mai
larg pentru a atrage mai multă prezență americană și europeană
în România. În special mutarea a mai multă tehnică militară
aliată în România, cu scop de creștere a apărării și
descurajării”, spune Ghincea.

„Un tratat de securitate cu garanții adiționale ar fi echivalentul unui CASCO”

Dar
asta nu e tot. Dincolo de orice altceva am primi în schimb, România
ar trebui să gândească și mai departe de atât.

„În final, cel
mai ambițios ar fi să includem oferirea sistemului Patriot într-un
calcul de negociere cu SUA pentru semnarea unui tratat bilateral de
securitate care să conțină garanții similare celor oferite de
articolul 5, ca o soluție complementară garanțiilor NATO”,
explică Ghincea.

„Asta ne-ar oferi o siguranță mai ridicată că
România se va bucura de sprijinul american chiar dacă, spre
exemplu, Trump revine la Casa Albă și decide să abandoneze NATO,
de facto. Un astfel de tratat ar putea fi modelat după tratate
similare care există cu Israelul sau Coreea de Sud”, mai punctează
expertul.

România
ar fi prima țară europeană care ar obține asemenea garanții, dar
nu și ultima.

„În Europa nu există astfel de tratate până în
prezent. S-a considerat că garanțiile NATO sunt suficiente până
în prezent. Însă având în vedere evoluțiile politice din SUA,
s-ar putea să nu mai fie atât de suficiente”, mai explică
Ghincea.

„Putem să ne gândim la garanțiile NATO ca la o
asigurare RCA. Un tratat bilateral de securitate cu garanții
adiționale ar fi echivalentul unui CASCO”, a pus punctul pe i expertul in securitate.

La
rândul său, generalul (r) Virgil Bălăceanu spune că România
poate și trebuie să ajute Ucraina cu un sistem Patriot. Este vorba,
spune el, despre unul din cele patru sisteme Patriot de care dispunem în prezent,
dintre care însă doar unul este operabil.

„Trebuie făcut totul «înțelept!»”

El
admite că acest lucru comportă niște riscuri, însă câștigurile
ar fi cu mult mai mari.

„Nu
e foarte riscant, dar trebuie făcută… «înțelept!»”

La
întrebarea cum s-ar putea face acest lucru înțelept, el a explicat:
„Având în vedere ordinea operaționalizării! Să-l dăm pe
ultimul în ordinea operaționalizării”, e răspunsul generalului.

Pentru
cei care încă se îndoiesc de faptul că România trebuie să ajute
Ucraina, generalul spune că dacă ar rămâne fără arme, Kievul ar
fi învins cu siguranță de armatele ruse. Asta ar însemna ca
România să ajungă să aibă graniță directă cu un stat belicos,
Rusia, sau cu un stat transformat de Moscova într-o marionetă.

Asta
nu înseamnă că România nu poate și nu trebuie să își
urmărească și propriile interese. Pornind de la faptul că SUA și
NATO acordă mai puțin interes zonei Mării Negre, România ar putea
negocia un sprijin mai eficient și efective noi aliate. Dar și alte
garanții de securitate sau un alt fel de sprijin.

Bani și sprijin pentru industria românească de armament 

Pornind
de la faptul că Uniunea Europeană le cere țărilor membre să
sprijine Ucraina și să aloce fonduri importante și tehnologie
militară Kievului, România poate cere și obține permisiunea
pentru ca Bruxelles să agreeze un deficit mai mare, cauzat de banii
cheltuiți pentru sprijinirea Ucrainei și de donare Patriot. Pentru
că oricum, sumele mai mari ce vor fi cheltuite de România vor
contribui la adâncirea acestui deficit.

„În
aceste condiții poți să soliciți orice. Așa se fac jocurile în
lupta asta, în lumea asta. Adică livrezi o baterie de rachete
antiaeriene fie pe perioada cât ea va fi înlocuită printr-o nouă
baterie asigurată de producător, pentru că noi le-am plătit și
asta nu înseamnă că facem o donație fără să avem a patra
baterie, fie se livrează alte echipamente militare inclusiv pentru
donare pentru România cum ar fi echipamente militare de luptă
antidronă, fie România este un membru al viitoarei comunități de
construcție, de fabricare a rachetelor SkyCeptor, fie, iată,
Uniunea Europeană asigură alte condiții legate de economia
românească, dar mai ales legate de industria de apărare”, consideră generalului.

Pe
de altă parte, în relația cu Statele Unite am putea chiar solicita
renunțarea la vize. Însă cei care trebuie să apere interesele
țării sunt aleșii României, iar ei vor fi responsabili.

„Deci
sunt lucruri care pot fi discutate în asemenea condiții. Să le
spunem măsuri compensatorii inclusiv în spațiul economic. Inclusiv
dacă vreți în privința primirii vizelor, de ce nu. Orice se poate
discuta în asemenea condiții, depinde de modalitatea în care tu
decidentul politic, dacă ai luat o asemenea decizie, pregătești
terenul înainte de a o lua. Și asta trebuie făcută la nivelul
președintelui, la nivelul Ministerului de Externe, la nivelul
prim-ministrului, la nivelul guvernului și dacă e cazul și la
nivelul Parlamentului”, mai spune generalul.

El
lansează și un avertisment și spune că a sosit momentul ca
politicul să țină cont de experiza militarilor și a analiștilor
din domeniu.

„În
toate discuțiile, în toate negocierile, inclusiv acum, noi putem
spune, avem de dat o baterie, dar am putea să o dăm în ondițiile
în care capabilitățile în flancul de sud-est sunt reduse față
de flancul de nord-est. Deci trebuie abordată problema la cel mai
înalt nivel politic în mod direct. Există un dezechilibru între
cele două părți ale flancului care trebuie să fie reglat. Iar din
punct de vedere al reglării, militarii știu prea bine ce înseamnă
acest echilibru între flancuri. Numai că militarii nu decid,
militarii execută, ca atare sfera politică trebuie să ia o
asemenea decizie, sigur, privind unele date tactice și tehnice,
militarii sunt cei care pot să furnizeze asemenea date”, încheie
generalul Virgil Bălăceanu.