Drumul până la Cetatea Ţărănească Saschiz, inclusă în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, e uşor pentru cineva obişnuit cu urcuşul. Cetatea a fost deschisă special de Săptămâna Haferland 2024. La început de august, pe o temperatură „optimă”, de 21 de grade Celsius, turiştii care şi-au dorit să aibă amintiri cu privelişti de tablou sau cu linişte deplină au urmat ghidul cu stoicism. Haferland adună turişti străini şi români, saşii invitându-i pe toţi la ei acasă să le arate tradiţii, să le reamintească istoria lor şi cum se gospodăreau.

Vineri, după ce s-a ascultat muzică de fanfară în curtea Bisericii fortificate Sfântul Ştefan din Saschiz, construită în stil gotic ca un bastion cu arcuri impunătoare, ca mai toate din Ţara Ovăzului, s-a plecat în coloană, pe drum prăfuit, pietruit pe unele zone, către Cetate.

După Podul Preotului, se merge printre pajişti de flori sălbatice şi stejari, meri cu fructe cât nuca şi urzici, copaci care şi-au răsucit rădăcinile şi par a fi scenografie pentru filme de groază. Muzica fanfarei Kulturwerk Bayern se pierde în spate.

Ghidul lansează: „Cetatea aceasta era foarte sigură. Anul 1437 scris pe zid a dispărut după restaurare iar în spatele cetăţii este o prăpastie. Doar vulturii mai pot să zboare”.

Construirea cetăţii a început în anul 1347 de către şapte comunităţi şi are formă de navă. Se întinde pe 5.000 de metri pătraţi.

Cei care îşi pot imagina că Cetatea ar putea fi asediată acum se pot bucura de linişte, asigură ghidul.

„După apariţia armelor de foc şi a mercenarilor, oamenii aveau metode mult mai sofisticate de a intra în cetate. De exemplu, Cetatea Sighişoarei a fost cucerită o singură dată, dar nu de saschizeni. Saschizenii concurau la un moment dat cu sighişorenii. Unu Haller avea nişte butoaie foarte mari. Şi prinţul maghiar care asedia cetatea a spus: „Noi plecăm liniştiţi dacă ne daţi butoaiele lui Haller!”. Saşii, bucuroşi că scapă doar cu atât, că nu mai trebuie să se bată, au început să scoată butoaiele şi, în momentul în care au ieşit primele butoaie, nu au mai putut să coboare poarta mobilă, aşa încât invadatorii au intrat în cetate şi s-au bătut un pic. Cel care a trădat nu a sfârşit bine, dar asta e normal în istorie”, a povestit Ben Mehedin, membru al Fundaţiei Adept, ghidul de vineri pentru grupul care a urcat până la Cetate.

În concluzie, se intra greu în cetate, se putea ieşi uşor.

Fântâna din curtea interioară a Cetăţii e un hău. Copiii se minunează şi spun că „Noi nu vedem sfârşitul!”. În turnurile care străjuiesc Cetatea, se urcă pe trepte înguste. E nevoie de vigilenţă. Dar fotografiile care rămân, cu vasta depărtare a comunităţii, rămân mereu aproape.

„Legenda spune că în fântâna adâncă de 50 de metri ar fi existat două tuneluri, două ieşiri, unul se sfârşea în centrul satului şi celălalt undeva, în spatele cetăţii. Ar exista un proiect prin care să se construiască un lift tip găleată, prin care oamenii să coboare pentru a experimenta Evul Mediu în stil aventură”, a spus, cu umor, ghidul.

Cetatea e goală la interior, dar renovată

„A rămas coridorul prin care se schimba garda, turnurile toate, şapte, al preotului, al şcolii, cel în care ţineau pulberea… Aici, potrivit cronicarului Giorgios Krauss, se ţineau provizii. Cetatea era foarte sigură. Nu departe de aici, este satul Mihai Viteazul, care se cheamă aşa pentru că aşa l-au numit românii, dar se numea Zoltan, pentru că aşa îl chema pe groful care avea în subordine satul. Nu toate satele au fost sub dominaţia unui lord local, majoritatea îşi hotărau singuri soarta, ceea ce a făcut din saşi nişte super cetăţeni ai imperiului”.

De Haferland, cei care ajung în zonă pot vizita şi Turnul din Saschiz, înalt de zece metri, care este una dintre cele mai frumoase construcţii medievale din Transilvania, aparţinând, ca şi Biserica fortificată, arhitecturii săseşti de secol XV. A fost restaurat. Au fost refăcute zidăria de interior şi faţadele, au fost amenajate scări interioare de lemn, acoperişul şi pardoseala au fost rehabilitate şi refăcută instalaţia electrică.

Archita, Saschiz, Homorod, Rupea, Criţ, Roadeş, Meşendorf, Cloaşterf, Buneşti şi Viscri sunt cele zece sate care sunt pe itinerariul Ţării Ovăzului. 

„Haferland, se ştie, e Ţara Ovăzului, unde nu creşteau struguri, clima era prea aspră şi din această cauză s-a cultivat ovăz. Sunt mândru că avem atâţia participanţi, 10 sate”, a declarat Michael Schmidt, preşedintele fundaţiei care organizează această primire de oaspeţi anuală. 

Printre evenimentele cele mai aşteptate ale ediţiei se numără Balul săsesc, ce va avea loc la Criţ sâmbătă, la care va concerta formaţia germană HighLife, în acest an fiind marcaţi şi 10 ani de la inaugurarea Casei Kraus, un reper touristic şi gastronomic al zonei. 

Sunt aşteptaţi peste 10.000 de vizitatori din România, dar şi din Germania, Austria, Regatul Unit, SUA. 

Ediţia din acest an a Săptămânii Haferland are loc sub înaltul patronaj al Alteţei Sale Serenissime Prinţul Philipp von und zu Liechtenstein şi, pentru prima dată, sub auspiciile Familiei Regale a României. 

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.