În perioada în care Mahatma Gandhi milita pentru independența Indiei, acesta s-a confruntat cu o rezistență puternică din partea Imperiului Britanic, iar una dintre cele mai proeminente și vocale personalități în favoarea menținerii stăpânirii britanice asupra Indiei a fost Winston Churchill. Pe atunci un influent om politic britanic, Churchill era cunoscut pentru pozițiile sale ferme împotriva acordării autonomiei și independenței Indiei.

Winston Churchill, născut într-o familie de aristocrați din Marlborough, Anglia, a avut o carieră diversă înainte de a deveni prim-ministru în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A activat ca soldat și jurnalist, iar la vârsta de 25 de ani a intrat în politică, deținând diverse funcții ministeriale. În ceea ce privește India, Churchill s-a opus ferm participării lui Gandhi la negocierile de la masa rotundă și a susținut menținerea controlului britanic asupra subcontinentului indian. De altfel, în momentul în care Gandhi a venit la Londra pentru negocieri, purtând costumul tradițional indian, Churchill ar fi declarat: „Mi-a venit să vomit”, exprimându-și disprețul pentru liderul mișcării de independență.

Poziția intransigentă a lui Churchill față de India era bine cunoscută, chiar și în rândul membrilor Partidului Conservator. El avea numeroase prejudecăți legate de capacitatea Indiei de a se autoguverna, considerând că problemele rasiale și religioase din regiune ar putea escalada în absența supravegherii britanice. În ciuda acestor opinii, Churchill nu era un necunoscător al realităților indiene; având în vedere că fusese staționat la granița indiană în timpul carierei sale militare, el avea mai multe cunoștințe despre această regiune decât mulți dintre colegii săi politicieni.

Citește și Mahatma Gandhi și Albert Einstein: O legătură bazată pe principii de pace și non-violență

Pentru Churchill, menținerea Indiei în cadrul Imperiului Britanic era esențială pentru păstrarea statutului internațional al Marii Britanii. El considera că „India este un simbol al onoarei și puterii britanice” și că pierderea ei ar reduce Regatul Unit la statutul unei națiuni…