„Cum e tatăl, așa și fiul” sau „așa mamă, așa fiică” sunt expresii populare adesea folosite cu o conotație negativă, dar ele reflectă o realitate adânc înrădăcinată în psihologia familială românească. Când un copil manifestă probleme comportamentale, este posibil ca ceva să nu funcționeze corect în dinamica familiei. Ion Andrei Puican și Oana Puican, singurul cuplu de psihoterapeuți din România care vorbesc public despre relații și realizatori ai podcastului „Să vorbim de vorbă”, trag un semnal de alarmă: adesea, nu copilul este cel care trebuie „să se schimbe”, ci părinții.

Copil trist. Foto: arhiva.

Cele mai frecvente motive pentru care părinții „își aduc” copiii la terapie

Din ce în ce mai mulți părinți aleg să aducă copiii la psiholog, manifestând o deschidere crescândă către acest subiect. Motivele sunt diverse și adesea legate de comportamentele copiilor: agresivitate, neascultare, refuzul de a merge la școală, obraznicie, lipsă de sociabilitate, refuzul de a mânca și altele. La prima vedere, aceste comportamente pot părea suficiente pentru o vizită la psihoterapeut. Totuși, realitatea este mai complexă.

„În practica mea de zi cu zi, observ o tendință tot mai mare a părinților de a merge cu copiii la psiholog. Mă bucură faptul că părinții au înțeles importanța psihologului în dezvoltarea copiilor lor. Însă, ceea ce mă îngrijorează este că majoritatea copiilor sunt aduși din motive precum <<e obraznic>>, <<nu ascultă>>, <<nu mă mai înțeleg cu copilul>>, care nu sunt, de fapt, motive reale pentru a aduce copilul la psiholog. Sigur, există probleme specifice pentru care este bine să se consulte un specialist, dar acestea sunt mai rar întâlnite – mă refer aici la copiii tipici”, spune psihoterapeuta Oana Puican.

Emoțiile părinților sunt absorbite de copii

„Ceea ce nu știu și nu înțeleg mulți părinți este că acele comportamente aparent „rele” ale copiilor sunt doar oglinzi ale părinților și, adesea, ale mediului familial, în special ale cuplului”, adaugă psihoterapeutul Ion Andrei Puican.

…