Șvarțul (sau schwarz, din germană, care înseamnă „negru”) era o băutură populară în Bucureștiul interbelic, asemănătoare cu cafeaua neagră, dar preparată adesea din înlocuitori de cafea, cum ar fi cicoarea sau orzul prăjit. Acesta era o alternativă accesibilă pentru cafeaua autentică, care putea fi scumpă sau greu de procurat în anumite perioade. Aroma distinctă și savoarea sa îl făceau foarte apreciat, în special în localuri și cafenele.

Ce avea special șvarțul?

Pe lângă gustul ușor amărui, șvarțul avea și o componentă socială. Consumul său era o parte importantă din viața cotidiană, fiind servit în cafenelele boeme din centrul Bucureștiului. Locurile precum Capșa sau cafenelele din zona Lipscani erau adesea frecventate de scriitori, artiști și oameni de afaceri, care petreceau ore întregi discutând și savurând această băutură simplă, dar plină de farmec.

Unde se găsea?

Șvarțul se găsea în cafenelele și restaurantele bucureștene, dar și în gospodăriile obișnuite. În cafenele, era servit simplu, alături de un pahar de apă rece. În perioada interbelică, unele localuri din București deveniseră renumite pentru atmosfera lor vibrantă și pentru șvarțul excelent pe care îl serveau. Zona Lipscani și bulevardul Elisabeta erau epicentrele vieții sociale, locuri în care șvarțul era o constantă a meniurilor.

Astăzi, șvarțul este mai puțin cunoscut, dar rămâne un simbol al epocii interbelice, evocând nostalgia vremurilor în care Bucureștiul era considerat „Micul Paris”.

Pentru a prepara șvarțul astăzi, ai nevoie de câteva ingrediente simple și ușor de găsit:

Ingrediente:

2-3 linguri de cicoare măcinată sau orz prăjit măcinat (se găsesc în magazinele naturiste sau online)

Apă fierbinte

Opțional: zahăr, lapte de soia sau migdale (pentru o variantă vegană)

Mod de preparare:

Prepararea bazei: Adaugă cicoarea sau orzul…