La o scurtă analiză a oamenilor care l-au idolatrizat pe Mircea Lucescu, trecuți prin mâna antrenorului, ca fotbaliști, vom observa că toți au același alibi: arbitrajul. Atunci când dreptatea este de partea lor, scot fum și bat la decibeli goarnele locomotivelor care trec prin gara Basarab, vizavi de legendarul Giulești.

Șumudică a avut dreptate, este penalty, să zică mersi că nu s-a dat pentru U Cluj, însă modul de a explica, de a acuza, te duce cu gândul la o locomotivă cu aburi care afumă Gara de Nord și încearcă să depășească un Siemens Taurus, enervându-i pe toți cei aflați pe peron.

Ca antrenor, Șumudică nu-și asumă nimic și nu-și explică niciodată de ce a antrenat mai multe echipe decât elementele chimice din tabelul lui Mendeleev, fiind dat afară cam în 90% dintre cazuri.

Șmecheria e frate cu fotbalul

Întotdeauna, cel poreclit Ismail Kartal începe cu o vrăjeală de anii 90, e alunecos, periculos, toți sunt frații lui, foștii lui colegi de cameră, doar că atunci când echipa lui este dezavantajată, el este victima perfectă.

Te poți lua de Sabău, că te-a ocolit pe…